Antrenamentul
și
forța!!!
V-ați gândit cumva, voi cei care frecventați
sălile de sport, sau poate plănuiți să vă faceți un abonament, care este cea
mai importantă consecință a antrenamentelor voastre? Probabil scopul vostru
este cu totul altul, să socializați, să ardeți cât mai mult țesut adipos, să vă
mișcați mai ușor sau să vă îmbunătățiți sănătatea. Dar instructorii și
antrenorii voștri de fitness știu care este cel mai important factor de urmărit
și monitorizat atunci când concepeți un program de antrenament pentru clienții
voștri?
Ei bine despre FORȚĂ este vorba. Forța
este cea mai importantă caracteristică a unui organism, de aceasta depinzând
toate celelalte atribute fizice, precum viteza, agilitatea, echilibrul și puterea.
Datorită dezvoltării forței se pot îmbunătății toti ceilalți factori ce țin de
forma fizică a unei persoane.
Producând forță prin intermediul musculaturii
sale, omul interacționează cu mediul înconjurător, el aplicând această forță
asupra obiectelor fizice și persoanelor din jurul său. Ea vă permite să fiți
activi 12-15 ore pe zi, să aveți eventual un serviciu ce implică muncă de teren
sau cu activitate fizică intensă, să cărați cumpărăturile pe scări, după o zii
grea în care aflați cu stupoare odată ajunși acasă că nu funcționează liftul și
apoi să vă jucați și ridicați/cărați copii în brațe de câte ori este nevoie,
etc, practic orice activitate fizică pe care o desfășurați din clipa în care
v-ați dat jos din pat este dictată de forța pe care sunteți capabili să o
produceți.
Dintre toate tipurile de antrenament practicate în
sălile de sport, cel de culturism, care să includă exerciții de bază,
multiarticulare, precum genuflexiunile, îndreptările și diversele tipuri de
împins, dar executate cu greutăți libere (bări și gantere), reprezintă cea mai
bună metodă de dezvoltare a forței. Aceste exerciții sunt atât de eficiente pentru că respectă traiectoriile specifice
mișcărilor corpului omenesc, executate din poziția sa naturală de ortostatism
(stând în picioare).
Aparatele de fitness nu sunt atât de eficiente
precum exercițiile libere în dezvoltarea forței pentru că de multe ori implică
unghiuri atipice, care restricționează mult mișcările naturale, de asemenea au
parametrii ce nu se adresează tuturor utilizatorilor, făcându-le greu de
folosit de către cei cu fizionomii atipice și eventuale accidentări, dar mai
ales pentru că în cazul aparatelor lipsește cu desăvârșire elementul de
menținere al echilibrului corpului. Această componentă de prevenire a căderii
din picioare este o problemă constantă în timpul exercițiilor cu greutăți
libere, astfel dezvoltându-se foarte mult stabilitatea și creșterea forței în
mușchii stabilizatori din regiunea torsului dar și îmbunătățirea coordonării și
a conexiunii dintre creier și mușchi.
Nici antrenamentul pe suprafețe instabile nu
reprezintă o soluție viabilă pentru creșterea forței, din moment ce reprezintă
o reacție excesivă la exercițiile cu aparatele de fitness și derivă din
antrenamentele de recuperare din urma accidentelor. El se bazează mai ales pe
menținerea echilibrului în timpul execuției mișcărilor pe suprafețe de sprijin
instabile, precum mingi medicinale și mingi bosu și suprafețele vibratoare,
toate implicând foarte multe unghiuri ciudate pentru exerciții.
Această
metodă modernă are câteva consecințe majore:
v crește mult riscul de accidentare pentru că se lucrează pe suprafețe
instabile ce presupun multă coordonare și agilitate din partea practicantului,
iar agilitatea este genetică, ea nu se poate preda, deci nu toti clienții se
vor descurca bine în această situație. Sistemul nervos omenesc nu reacționează
eficient în a stabiliza corpul pe aceste suprafețe instabile și nu poate să
combată astfel efectul lor. Această incapacitate de adaptare face nul efectul
metodei în cauză de antrenament.
v antrenamentul funcțional permite de asemenea doar folosirea de greutăți
foarte mici ce nu reprezintă un stimul suficient pentru hipertrofie, ci mai
degrabă unul neuronal. Ele nu creează tensiune în mușchi, iar lipsa acesteia nu
produce traumele musculare, adaptarea neuronală a organismului, hipertrofia acestuia, capacitatea de a
dezvolta forță maximă explozivă, scade astfel și efectul de ardere eficientă a
grăsimilor, deci scade toate efectele unui antrenament cu greutăți.
v cât despre faptul că pretinde îmbunătățirea echilibrului,
acest lucru nu se întâmplă decât în cazul celor ce se recuperează în urma unei
accidentări severe (iar acestor cazuri nu li-i se recomandă sub nicio formă
lucrul pe suprafețe instabile), sau al copiilor ce tocmai încep să învețe să
meargă. Stabilitatea articulațiilor atunci când se lucrează cu greutăți mari se
dobândește doar lucrând cu greutăți mari, bările și ganterele fiind cea mai
eficientă metodă de antrenare a acestora, iar forțele implicate în activitățile
atletice precum alergarea, săriturile, schimbările bruște de direcție, adică
tot ceea ce se presupune că organismul uman a fost adaptat să facă, nu au nicio
legătură cu forțele dezvoltate și suportate de articulații atunci cănd se
folosesc suprafețe instabile.
v apare imposibilitatea de creștere progresivă a
greutăților, a încărcăturii de lucru, deci nu se obține o adaptare eficientă a
organismului.
Orice atlet, indiferent de disciplina practicată
trebuie să se concentreze pe creșterea forței, iar antrenamentele lor trebuie
să urmeze un plan atent structurat, să aibă o motodologie implicată și să
presupună un scop pe termen lung.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu