Despre
Grăsime - țesutul adipos!!!
1.Interacțiunea
dintre catecolamine și adipocite!!!
Celulă a organismului ce conţine lipide.
Se mai numeşte şi celulă adipoasă şi formează, prin grupare cu multe alte
celule şi structurare de ţesut conjunctiv, ţesutul adipos, grăsimea.
Adrenalina (epinefrină) și noradrenalina
(norepinefrină) – se mai numesc și catecolamine. Sunt hormoni mesageri chimici
ce induc mesaje în diverse zone ale corpului. Acești hormoni sunt produși
permanent în corp având o interacțiune sinergică și cu hormoni tiroidinei,
influențând și ei alături de aceștia temperatura corpului, pulsul și
distribuția grăsimi în corp.
Adrenalina este produsă în cele două glande
suprarenale, având fiecare între 5 - 7 grame fiind situate deasupra rinichilor.
Noradrenalina este ușor diferită ca și structură
chimică, ea fiind produsă la nivelul terminațiilor nervoase în celulele
insuficient irigate cu sânge precum adipocitele (celulele ce depozitează
grăsimea) pentru că acestea nu pot primi adrenalina, care este transportată
sistemic prin intermediul sistemului circulator. Fiecare celulă a corpului au
receptori celulari atât pentru adrenalină cât și pentru noradrenalină.
Receptorii se numesc adrenoreceptori.
Sunt patru tipui de adrenoreceptori, fiecare dintre
aceștia distribuind un altfel de mesaj, astfel încât de multe ori semnalele
reprimite de către celule sunt diverse și complicate.
De exemplu țesutul adipos din zona inferioară a
corpului care dispare cel mai greu, ultimul, pe parcursul unui regim de slăbire,
are adrenoreceptori complecxi și complicați.
Acești receptori au fost identificați în 1948
(adrenalina fiind descoperită încă din 1895) și sunt de patru tipuri:
Ø alpha - 1 sau A1
Ø alpha - 2 sau A2
Ø beta - 1 sau B1
Ø beta - 2 sau B2
Ø (posibil să mai existe și
discretul-sensibilul beta - 3 sau B3)
Celulele grase (adipocitele) sunt receptive doar
la noradrenalină, ele fiind slab irigate cu sânge ceea ce face foarte dificilă
pătrunderea adrenalinei. Adrenoreceptorii întâlniți pe acest tip de cellule
sunt B1 și A2.
Receptorul B1 este eficient, el activează enzima
lipazăl ce descompune trigliceridele (grăsimile) stocate în adipocite,
dezmenbrându-le în acizi grași și glicerol, în această formă fiind folosite ca
și surse de energie.
Receptorul A2 este neeficient, un antagonist al
Receptorului B1. El blochează acțiunea lipazei din adipocite și declanșează
stocarea trigliceridelor. De asemenea
aceşti receptori scad secretșia de neadrenalină de la nivelul terminațiilor
nervoase specifice adipocitelor. Receptorii de tip A2 se înmulțesc în
regimurile cu restricții calorice severe (înfometare). Acești receptori
contribuie puțin și la scăderea
temperaturii corpului.
Grăsimea depozitată în zonele inferioare ale
corpului conține puțini receptori B1 și mulți A2.
Într-un regim ce implică scăderea acentuată a
caloriilor consumate zilnic se produc umrătoarele efecte:
Ø Se pierde întâi grăsimea conținută în
adipocitele ce conțin mulți receptori B1;
Ø Foarte puță grăsime se consumă din
adicpocitele cu mulți receptori A2;
Ø La un moment dat producția de
noradrenalină scade diminuând și temperatura corporală;
Ø Crește numărul de receptori A2, astfel
încât organismul începe să folosească tot mai mulți aminoacizi pentru a furniza
energie în loc de grăsime;
Ø Când inevitabilul se produce și persoana
în cauză renunță la regimul sever autoimpus atunci rezultatele obținute nu sunt
pe măsura așteptărilor (de cele mai multe ori nerealiste), din cauza numărului
foarte mare de receptori A2 proaspăt produși în corp și rămași în urma
regimului, orice tip de dietă sau regim care va urma și care aduce chiar și un
minim de surplus caloric celui precedent va produce îngrășare (efectul YO-YO).
Glanda tiroidă stimulează prin intermediul
hormonului T3 (ce acționează asupra adrenoreceptorului B2) masa musculară să
degaje căldură în corp. Adrenalina și noradrenalina acționează și ele asupra
celulelor musculare tot prin intermediul adrenoreceptorilor B2.
Regimurile fără recomandarea unui specialist cel
mai des produc dereglarea glandei tiroide, care nu mai stimulează eficient
producția de căldură în organism, cauza fiind scăderea agresivă a caloriilor
ingerate. Se mai obține altfel și o creștere accentuată activității
receptorilor A2 și automat o scădere a celei a receptorului B2.
Activitatea crescută a hormonilor tirodiene
coroborată cu adrenalina și noradrenalina influențează pe lângă variația
temperaturii corpului și alte procese metabolice:
Ø Pulsul;
Ø Respirația;
Ø Presiunea sângelui (tensiunea).
Secreția acestor hormoni în organism poate fi
influențată administrarea unor medicamente sau suplimente naturale.
Vă recomand să consultați de fiecare dată o
persoană calificată când luați decizia de a urma un regim sau autoadministrarea
unor produse de slăbit.