Despre Grăsime - țesutul adipos!!!

1.Interacțiunea dintre catecolamine și adipocite!!!

Celulă a organismului ce conţine lipide. Se mai numeşte şi celulă adipoasă şi formează, prin grupare cu multe alte celule şi structurare de ţesut conjunctiv, ţesutul adipos, grăsimea.

Adrenalina (epinefrină) și noradrenalina (norepinefrină) – se mai numesc și catecolamine. Sunt hormoni mesageri chimici ce induc mesaje în diverse zone ale corpului. Acești hormoni sunt produși permanent în corp având o interacțiune sinergică și cu hormoni tiroidinei, influențând și ei alături de aceștia temperatura corpului, pulsul și distribuția grăsimi în corp.

Adrenalina este produsă în cele două glande suprarenale, având fiecare între 5 - 7 grame fiind situate deasupra rinichilor.

Noradrenalina este ușor diferită ca și structură chimică, ea fiind produsă la nivelul terminațiilor nervoase în celulele insuficient irigate cu sânge precum adipocitele (celulele ce depozitează grăsimea) pentru că acestea nu pot primi adrenalina, care este transportată sistemic prin intermediul sistemului circulator. Fiecare celulă a corpului au receptori celulari atât pentru adrenalină cât și pentru noradrenalină. Receptorii se numesc adrenoreceptori.

Sunt patru tipui de adrenoreceptori, fiecare dintre aceștia distribuind un altfel de mesaj, astfel încât de multe ori semnalele reprimite de către celule sunt diverse și complicate.

De exemplu țesutul adipos din zona inferioară a corpului care dispare cel mai greu, ultimul, pe parcursul unui regim de slăbire, are adrenoreceptori complecxi și complicați.

Acești receptori au fost identificați în 1948 (adrenalina fiind descoperită încă din 1895) și sunt de patru tipuri:

Ø     alpha - 1 sau A1

Ø     alpha - 2 sau A2

Ø     beta - 1 sau B1

Ø     beta - 2 sau B2

Ø     (posibil să mai existe și discretul-sensibilul beta - 3 sau B3)

Celulele grase (adipocitele) sunt receptive doar la noradrenalină, ele fiind slab irigate cu sânge ceea ce face foarte dificilă pătrunderea adrenalinei. Adrenoreceptorii întâlniți pe acest tip de cellule sunt B1 și A2.

Receptorul B1 este eficient, el activează enzima lipazăl ce descompune trigliceridele (grăsimile) stocate în adipocite, dezmenbrându-le în acizi grași și glicerol, în această formă fiind folosite ca și surse de energie.

Receptorul A2 este neeficient, un antagonist al Receptorului B1. El blochează acțiunea lipazei din adipocite și declanșează stocarea trigliceridelor.  De asemenea aceşti receptori scad secretșia de neadrenalină de la nivelul terminațiilor nervoase specifice adipocitelor. Receptorii de tip A2 se înmulțesc în regimurile cu restricții calorice severe (înfometare). Acești receptori contribuie  puțin și la scăderea temperaturii corpului.

Grăsimea depozitată în zonele inferioare ale corpului conține puțini receptori B1 și mulți A2.

Într-un regim ce implică scăderea acentuată a caloriilor consumate zilnic se produc umrătoarele efecte:

Ø     Se pierde întâi grăsimea conținută în adipocitele ce conțin mulți receptori B1;

Ø     Foarte puță grăsime se consumă din adicpocitele cu mulți receptori A2;

Ø     La un moment dat producția de noradrenalină scade diminuând și temperatura corporală;

Ø     Crește numărul de receptori A2, astfel încât organismul începe să folosească tot mai mulți aminoacizi pentru a furniza energie în loc de grăsime;

Ø     Când inevitabilul se produce și persoana în cauză renunță la regimul sever autoimpus atunci rezultatele obținute nu sunt pe măsura așteptărilor (de cele mai multe ori nerealiste), din cauza numărului foarte mare de receptori A2 proaspăt produși în corp și rămași în urma regimului, orice tip de dietă sau regim care va urma și care aduce chiar și un minim de surplus caloric celui precedent va produce îngrășare (efectul YO-YO).

Glanda tiroidă stimulează prin intermediul hormonului T3 (ce acționează asupra adrenoreceptorului B2) masa musculară să degaje căldură în corp. Adrenalina și noradrenalina acționează și ele asupra celulelor musculare tot prin intermediul adrenoreceptorilor B2.

Regimurile fără recomandarea unui specialist cel mai des produc dereglarea glandei tiroide, care nu mai stimulează eficient producția de căldură în organism, cauza fiind scăderea agresivă a caloriilor ingerate. Se mai obține altfel și o creștere accentuată activității receptorilor A2 și automat o scădere a celei a receptorului B2.

Activitatea crescută a hormonilor tirodiene coroborată cu adrenalina și noradrenalina influențează pe lângă variația temperaturii corpului și alte procese metabolice:

Ø     Pulsul;

Ø     Respirația;

Ø     Presiunea sângelui (tensiunea).

Secreția acestor hormoni în organism poate fi influențată administrarea unor medicamente sau suplimente naturale.

Vă recomand să consultați de fiecare dată o persoană calificată când luați decizia de a urma un regim sau autoadministrarea unor produse de slăbit.